Filed under: Uncategorized
A ramas tacuta, uitandu-se pe geam. Intamplator la radio se auzeau niste versuri frumoase ” unde cauti tu, unde cauti iubirea, nu stii ca-i aici?” si intr-un fel ma simteam stanjenit. Am schimbat postul de radio fara s-o scap din priviri. Eram aproape de Timpuri Noi si nu schita vreun gest ca se pregateste sa coboare. Si-a plimbat mainile albe prin parul lung, si-a mai aprins o tigara, lacrimile i se uscasera. ” Ar fi atat de simplu sa mori odata cu moartea celei mai mari iubiri…”, mi-a spus.
Am ramas mut. Nu stiam cum sa reactionez, nemaifiind pus niciodata intr-o astfel de situatie de nimeni. Am inghitit in sec si i-am spus:
“Iubirea este, din pacate, asociata prea des cu fericirea. Dragostea te duce, intr-adevar pe culmile fericirii, dar daca nu ar exista si suferinta, si gelozia, si lacrimile, atunci nu am mai stii sa apreciem bucuria…ni s-ar parea monoton totul.”
Siguranta cu care i-am raspuns fetei m-a facut sa fiu ravasit de amintiri. Imi aduceam aminte de prima iubire, de prima dragoste din liceu, de prima fata care mi-a aratat ca viata are sens. Daca pana atunci nu-mi doream sa ii aud povestea, brusc, vroiam din tot dinadinsul sa o ascult. Ea mi-a raspuns putin incruntata :
”Eram impreuna de doi ani de zile. Am petrecut cele mai frumoase zile din viata mea. Ne intalneam pe ascuns fiindca parintii mei nu prea erau de acord cu realatia pe care o aveam cu el. Ei credeau ca suntem doar prieteni, pana intr-o zi, cand le-am povestit despre el si despre dragostea noastra. Mama a fost mai intelegatoare fiindca iubitul meu avea foarte multa grija de mine, insa tata s-a opus fara sa vrea sa isi justifice alegerea. ”
Eram ca un copil. Asteptam fiecare fraza cu sufletul la gura. Prin ceea ce spunea ma facea sa devin din ce in ce mai curios, desi aveam tendinta, la un moment dat, sa privesc mai rece lucrurile fiindca sunt barbat si trebuie sa raman vertical la problemele femeilor. Am tras pe dreapta fiindca am ajuns in Timpuri Noi, destinatia ceruta. Insa o ascultam in continuare.
“Chiar daca tatal meu se opunea relatiei noastre, noi am continuat sa ne intalnim. Dragostea noastra era din ce in ce mai aprinsa, insa el era mult mai matur si privea mult mai exterior, sa zic asa, lucrurile. Pe mine nu m-a deranjat aspectul asta, ci din contra, ma facea si pe mine sa ma maturizez si sa ii inteleg modul de a iubi. ”
In acel moment a izbucnit din nou in plans si a deschis repede portiera, dorind sa iasa din taxi. Nu vroiam sa o las sa plece. Am iesit din masina si am alergat dupa ea, cat m-au tinut picioarele. Cand am ajuns la ea, am prins-o de brat si am intors-o catre mine. Era epuizata de la atata plans, lasandu-se in bratele mele ca intr-o perna pufoasa.
”Iertati-ma, domnule, ca vi-am stricat seara…Nu trebuia sa ma destainui unui necunoscut… ”
”Te rog, am spus eu, continua povestea relatiei tale de dragoste”
Atunci am luat-o galant de brat si am dus-o inapoi in taxi pentru ca incepuse sa ploua. Sarmana fata, era atat de preocupata de problema ei incat uitase de valiza care statea in portbagajul taxiului meu.
”Am inceput din nou sa plang pentru ca azi implineam doi ani de cand suntem impreuna. Iar el …”
Si a continuat sa imi spuna supararea ce ii statea ca un bolovan pe suflet. Frumusetea chipului ei atat de fragil si atat de delicat ma facea sa cred ca stau de vorba cu un inger. Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrazul fin si imbujorat ca trandafirul dragostei. La un moment dat, am simtit nevoia sa o iau in brate fiindca plangea din ce in ce mai tare, cu sughituri. Tanara a profitat de aceasta imbratisare, spunand :
” Acest gest este ca un balsam pentru sufletul meu, acum. ”
Si, luandu-si valiza cu un zambet ce spunea « sunt capabila de un nou inceput », a plecat, disparand treptat ca intr-o ceata, printre stropii mari a unei ploi trecatoare de vara.
Filed under: Uncategorized
Se apropie cu paşi repezi vacanţa…Toţi o aşteptăm cu plăcere după un an dificil, dar cu roade şi răsplate pe măsură. Pot spune că am neglijat o perioadă acest blog al meu, unde intr-adevăr mă simt tare bine ştiind că postările mele sunt citite de cineva in spatele monitorului. Bănuiesc că voi ştiţi motivul pentru care am renunţat sa mai postez noi texte. Doresc ca fiecare text de-al meu publicat să vă ajungă la suflet şi să vreţi în continuare să citiţi încă unul şi încă unul. Astfel, fiecare temă pe care eu încerc să o abordez vreau să fie diferită de cea anterioară sau, cel puţin, cu un mesaj diferit. Acum sunt mai uşurată ştiind că am terminat cu bine incă un an de liceu. Sper ca in continuare să pot atrage noi cititori, acum având mai mult timp liber.
Vă doresc o vacanţă superbă, plină de noi experienţe interesante, dar cu toate acestea, nu uitaţi să vă îmbogăţiţi spiritual cu ajutorul literaturii.
Vă salut, cu mult drag
Meda
