Meda Dinca

Apa curge lin la vale,

Iar eu cânt in cinstea ei,

Un vers al inimii sale,

Ca să sece ochii mei.

-Ce te zbaţi in piept,tu, inimă?

Viaţa merge mai departe!

A plecat şi-o să mai vină

Numai în visele noastre.

Dumnezeu ştiu c-o iubeşte,

Că pe nimeni n-a rănit,

În aşa hal încât trupeşte

Să sufere cât a suferit.

Toată lumea a iubit-o,

Realizând ce au pierdut,

Inspirănd la unii frică,

Gândindu-se, ce i-au făcut.

Nimeni nu-i nemuritor, dar viaţa

Te surprinde mai mereu,

Ca să treci de ce-i mai greu,

Chiar cu preţul suferinţei.